Aş vrea să fiu un fulg purtat de vânt
Departe peste-ntinderi nevăzute
Să mă desprind la fel ca un cuvânt,
Care-i purtat prin tainicele unde!

Aş vrea să fiu ca pasărea în zbor
Ca să mă pot desprinde de pământ ,
Să mă înalţ mai sus de orice nor
Aş vrea să mă-tâlnesc cu Acel Sfânt.

Aş vrea să fiu Izvorul cristalin
Ce-n calea lui se-adapă trecătorul
Să nu mai bea din a lumi pelin,
Ci să-l cunoască pe Mântuitorul!

Aş vrea să fiu ca apa curgătoare
Ce multe vieţi adapă-n al ei curs!
Să-mprospătez fiinţe trecătoare,
Atâta timp cât vrea Acel de sus!

Aş vrea să fiu copacul plin cu fructe
Să pot eu împărţii cu toţi drumeţii,
Iar cine gustă să găsească-o punte
Spre Cel din cer, ce este pâinea vieţii

Aş vrea să fiu o floare-n miresmată
Ce răspândeşte un parfum plăcut!
Iar trecători să găsească-ndată,
Un drum spre marele necunoscut!

Un drum ce duce înspre fericire
Spre paradisul dragostei cereştiti,
Acolo unde-al omului Iubire,
Aşteaptă ziua ca să-L întâlneşti.

Aş vrea să am o inimă bogată
Să pot cuprinde pe cel păcătos,
Să îi arat o dragoste curată!
Şi-n dragoste să-l vadă pe Cristos.

Să-şi poată-apoi deschide inima
Şi să-l primească pe Mântuitorul,
Apoi cu toţii ne vom bucura!
Când ne vom întâlni cu Salvatorul.

Amin